duminică, 6 ianuarie 2013

Întoarcere (2)


credeam că noapte-aceea în care
iubindu-ne iubirea ne-a ucis
a fost o noapte oarbă oarecare 
un eseu lăsat în manuscris

coală ce se-ngălbenește sub uitare
gata să-și ia zborul la orice adiere
semn de întrebare și mirare
amestec de plăceri sub mângâiere

știam că am lăsat-o-n agonie
în patu-acelui anonim motel
răpusă de ziua ce-a urmat să vie
tu plecând la tine eu intrând în ger

a fost dată grabnic la spălat
ștearsă orice urmă despre noi
uitare-a arhivat-o imediat
a îngropat-o-n vag trecut cu ploi

n-aș fi crezut c-ar reveni reală
dar iată c-a venit din nou e-n fața mea
în veșmânt de noapte boreală
cu tine-n prag parcă zâmbind cu ea

eram copii atunci dar amintirea
mi se așterne până în miezul celei nopți
îți recunosc și îți iubesc privirea
te voi rescrie mâine cum ieri făceai furori

Un comentariu:

  1. D-le Mihail Ciupercescu, sunteți un maestru al înnobilării pierderii căutate de mai mulți eu și al divinizării morții...

    RăspundețiȘtergere