joi, 3 ianuarie 2013

Pe margini de gânduri



- Iubito,

Atâta dragoste în aerul tău,
dimineață-nsorită pe plajă de mare...
Mi-e teamă că norul amintirilor mele
umbrește totul pe marginea ta,
îți șterge din ochi culori în splendoare.

Ce gânduri fruntea ta zămislește,
izvoare, erupții, munți de tăceri...
Lasă-mi ecou despre tot ce te cheamă
că de nu mă înec pe marginea ta,
în emoții, îndoieli și în teamă.

Atâta căldură, trupul tău dogorește
de viață, de-așteptări, de chemări...
Aș vrea acum să te sting cu-n sărut
că de nu mă sufoc pe marginea ta,
devin veste-ntr-o sticlă ce plutește pe mări.

- Iubite,

Atâta tăcere în aerul tău,
fum din arderea amintirilor tale...
Mă lasă să-ți dau c-o adiere senin
că de nu mă sufoc pe marginea ta,
mă-nec în lacrimi de disperare.

Atâta zbucium sub fruntea ta,
întrebări în cascadă de gânuri aiurea...
Mă lasă pe toate-ntr-un lac să le-adun
că de nu mă înec pe marginea ta,
mă sufoc în ceață de disperare.

Atâtea-ntrebări în sufletul tău
sufocând răspunsuri ce n-au să mai vină...
Mă lasă sudoarea să-ți șterg sărutând,
că de nu mă prefac pe marginea ta,
și-ți devin amintire, gând, întrebare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu