din relieful de gânduri răsar noi cuvinte
pe văi de-anotimpuri înfloresc și-apoi mor
ca frunzele se desprind zburând pe morminte
de trecut cu-amintiri, cu uitări și cu dor
în parcul de vis cu alei de romane
cu bănci de poeme scrijelite-n nesomn
sub norii de timp ce plouă cu toane
pe întinsul tăcerii cuvintele dorm
suspin de culori ca un cântec răzbate
legende străvechi se întorc din uitare
somnambule cuvintele se clatină-n șoapte
sprijinite în cârje semn de-ntrebare
frunze se desprind zburând pe morminte
de trecut cu-amintiri, cu uitări și cu dor
din relieful de gânduri răsar noi cuvinte
pe văi de-anotimpuri înfloresc și-apoi mor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu