marți, 21 mai 2013

Despre raiul amintirilor


amintiri în roiuri de-o vreme mă îmbie
ca niște fluturi în juru-mi se rotesc
deși nu mai sunt o însorită câmpie
crăpat mi-e pământul și noi ape tânjesc

plutesc prin visare sub luciul de cer
albastru senin străpuns de lumini
îmi dansează și-mi cântă prin nopți de mister
în oaza de lacrimi ce-mi stă în priviri

sunt umbre din raiul tinereților mele
cel din care am fost cândva alungat
să orbitez departe prin anotimpuri rebele 
pe spirale de timp să mă simt condamnat

în amintiri mă-ntâlnesc cu chipuri frumoase
o parte din ele azi nici nu mai sunt
iar cele ce sunt poartă măști au angoase
când sub ele palpită atâta trecut

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu