globule albe curg prin sânge
odat cu așteptările
inima doar astfel plânge
să-nfrunte depărtările
așa ea poate să suspine
făr să se rupă în bucăți
în atrii și-n ventricule
în dâre tainice pe hărți
poteci străbate prin trecut
și rătăcește prin uitări
ascultă timpul care-i mut
bate-n piept pereți spre zări
prin jungla venelor răzbate
cu sânge către nord și sud
așteaptă creierul s-o certe
că tot ce face e absurd
globule roșii ies prin dermă
dureri tăiate fin de timp
inima se vrea eternă
dar se blochează-n contratimp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu