voi pleca-n
curând
nu pot să găsesc
cuvânt
pentru ultimul
meu gând
peste tot ce e
pământ
pân-atunci mai
stau să plâng
fără lacrimi doar
gemând
lângă ce am fost
și sînt
din însuflețit
pământ
formatat din
frumuseți
ce-au trecut prin
vieți de vieți
voi fi mai apoi
un crâng
cu lumină din
belșug
cu izvoare
fremătând
și cu păsări
culegând
din nectarul de
pe câmp
cum să trec așa
curând
pragul dintre
vânt și cânt
către noapte-n
necuvânt
fără să mai stau
să plâng
fără lacrimi doar
oftând
lângă cele ce-am
dorit
peste cele ce-am
iubit
sub tot timpul
ce-am sorbit
voi fi mai apoi
un cer
când de seară
când de zori
peste crângul
efemer
lângă suluri
lungi de nori
și sub stele de
mister
apoi încă mai
apoi
mai departe-oi fi
cometă
voi fi pulbere și
ploi
căutând pământ
planetă
să mă semăn și să
cresc
iar când mor
să-nebunesc
de dorul celor ce
iubesc
f frumos!
RăspundețiȘtergere