luni, 20 mai 2013

Îmi iau timpul cu mine


cu ploaie de săgeți lumina mă arde
sunt focar orbit de scrum și de fum
și curg ca o lavă pe pantele vieții  
către abisul de noapte drumul e lung  

culorile-mi lasă urme în lut
pe maluri natură moartă privesc
din valea prin care întruna mă scurg
reflectat pe cer toți norii mă șterg

lin deasupră-mi o frunză plutește
e ca un dans ca o pasăre vis
un anotimp a scuturat-o din pomu-i 
să nu fiu singur cu mine-n abis

iau timpul meu din timpul trăirii
frunza mi-o pun alături pe mal
și visez că pe țărmul înalt al uitării
amintiri vor lovi cu cadențe de val

în maree trecutul prezent pendulează
și spală și duce aluviuni în adânc
pașii mei se evaporă-n seară
irizind nebunie râzând și plângând

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu