gându-mi e
cinematecă
un parc de
amintiri alb-negru
ce-l am la
purtător ca ipotecă
din timpul care -
azi trecut integru -
memoria l-a pus
în cartotecă
în fișe pe alei
de seară
tinerii se-ntorc
în toți bătrânii
eu însumi sunt
copil - a câta oară -
și tânăr sunt
dator mereu iubirii
în nesfârșita-mi
verde primăvară
întâlniri uitate
le credeam
pierdute-n taina
atâtor sărutări
retina - magic și
cam șters ecran -
mă reînvie în
apuse zări
când trăiam și
nici habar n-aveam
azi știu atâtea
fără să trăiesc
prezentul este ca
un lung popas
în hamac de dor
mă irosesc
și gândul mă
întoarce pas cu pas
trecutului pe care
nu îl mai găsesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu