joi, 27 iunie 2013

Râul (1)


Am fost cândva, demult, o apă mare,
curgând domol și-afund prin văi cu soare,
depărtat cu fiecare undă de vechile izvoare,
șerpuiam prin câmpuri către mare.

Apele-mi zvâcneau lucind în ritm alert
prin a zilelor și nopților concert
șerpuitor în maluri nu aveam drum drept,
nu bănuiam că voi ajunge în deșert.
  
Am transpirat din greu adeseori
ș-am desenat pe cer cu aburi și vapori
năluci de umbre camuflate-n nori
străpunse de-ale soarelui culori.

Azi sunt doar lacrimi, sfere de mister
tremurând lucide, oglindind eter,
gata pentru ultimul transfer
intra-voi în nisip sau mă voi pierde-n cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu