răsturnat-am
clepsidra timpului meu
s-o fac să curgă
cumva îndărăt
și-n scurgerea
nisipului greu
s-o luăm amândoi
de la capăt
dar avalanșa,
cascada sau ploaia
împlacabil se
prăvălesc în adânc
numai focul își
mistuie la ceruri văpaia
și-n mine m-am
frânt între cer și pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu