joi, 19 septembrie 2013

Întrebare


Crengi pline de rod atârnă tot mai greu spre pământ;
altele - uscate, golașe - imploră milă cerului 'nalt;
și-astfel copacii pădurii așteaptă iarna din vânt,
viața sau moartea, resemnați,  rânduindu-le-n șpalt.

În tiparnița sa timpu-și continuă alene înscrisul
consemnând anotimpuri pe coli cu reliefuri astrale;
inerția, destinul, întâmplarea, catastrofa sau visul
impregnează eseuri cu căderi de culori abisale.

Minuscul atom, colateral rătăcit pe-o orbită de soare,
oglindesc fascinat acest infern exterior nesfârșit
și-l cuprind retoric într-un semn cârcotaș de-ntrebare:
ce-ar fi el fără mine, muritorul de viață avid? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu