sâmbătă, 26 octombrie 2013

Risipă


coboară cortina singurătății-ntre noi
mimăm disperare și strigăte mute
prin transparența-i cu pliuri de ploi
rătăcesc stafii cu fețele slute

cad tăceri-ghilotină pe gâtul iubirii
stropi de-amintiri țâșnesc în șuvoi
spectatori la osândă cu coada privirii
căutăm resemnare în crucea de-apoi

prozaice leacuri, paleative la dor
peșteră se face tot golul în noi 
cu lilieci de uitări suspendați în decor
și ecou de tristeți lansat de-amândoi

naufragiul trecerii noastre-n infern
înecul pe plaje după furtună
pare risipa făcută-n etern
de o clipă nebună, nebună, nebună

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu