Vorbește-mi blând. Mi-e sufletul iubire.
A dezghețat în mine noi izvoare,
mi-a înflorit speranțe în privire
și-ar vrea să simtă iar cum e să zboare.
Zâmbește-mi cald. Mi-e inima vrăjită.
Mă bate-n piept cum o făcea demult.
Chiar dacă rațiunea este stânjenită,
n-o poate opri din noul ei tumult.
Ești zi de vară caldă-n iarna mea.
Vorbește-mi și zâmbește cald,
temporar străluce-mi peste nea
din cerul tău de-albastru și de alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu