n-am mai auzit demult
tulnicul răsunând peste lume
ecou de străvechi anotimpuri
rostogolit în valuri tumult
ca un vânt răsucit prin genune
ca zvon venit din trecuturi
prezent inundând cu demult
cu blestem aiurind rugăciune
n-am mai auzit tulnic gemând
ca trosnetul sclipit de tăciune
ca un vuiet înflorind din adânc
oftatul acestui pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu