pătrunde toamna prin pereții reci
la început o pată ca o umbră
apoi din ea cresc flori de mucegai
și gânduri negre care mă inundă
pătrunde toamna prin tavanul jos
la început miraj ciudat ca în
deșert
apoi multipli ochi iscoditori
gata să-mi cuprindă cap și piept
îmi asaltează toamna propriul dig
la început cu o lumină tristă
ce-și caută adăpost
apoi dispusă să-mi intre-n
așternut
cu stropi de frunze și încălțări
de frig
ca cineva care mă știe pe de rost
ochi în ochi cu cearcăne sub
pleoape
în fântâni de lacrimi care curg
mereu
toamna în oglindă mi-e aproape
chipul ei îmi pare leit chipul meu
frumos inceput,am sa-l urmaresc si eu,site,de el vorbeam,merci.
RăspundețiȘtergere