se moare-ncet
durează o viață-ntreagă
timpul condensat pe condor de
ființă
își picură infernul clipă după
clipă
strecurat acid prin filtre de
conștiință
până ce lutul arde în propria
oglindă
din culori de groază-n explozii de
frumos
agonia sapă reliefuri de-aparență
pe-ntinderea planetei
rostogolită-n cosmos
haos și-armonie în proprie cadență
forme vii călite și casante
efluvii de-ntuneric lumină
navigând
întrupează gânduri care-au murit
volante
în noaptea conștiinței germinând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu