luni, 16 februarie 2015

Copacul nopții


ții minte trunchiul acelui copac singuratic
care ziua părea un obstacol inutil câmpiei
iar noaptea 
când nimeni nu îl putea vedea
înflorea în crengile lui luna și stelele
iar norii îl foșnăiau dintr-o altă viață

îți amintești serile în care 
ne întâlneam privirile printre crengile lui
așteptând să înflorească pentru noi scânteile nopții
când nimeni nu ne putea vedea urcând printre ramuri
să atingem stele până adormeam

știi că prin locul acelui copac inutil al câmpiei
trece doar noaptea un drum pietruit cu amintiri
pe care îl străbat alături de umbra ta
până la marginea cerului
unde mă rătăcesc visându-te

Un comentariu: