Iată: ca o meduză seara plutește spre pământ,
lumina se-nfășoară în mantii-ntunecate,
contururile ferme ușor se pierd în gând
se camuflează lumea între zi și noapte;
Un azi ce pleacă un mâine ce veni-va,
ești cel ce-ai fost și cel care va fi,
îți pare indecisă penumbra-n perspectiva
de la miazănoapte către miazăzi;
Detașat de lume, cu mintea încă trează,
vezi cum se repetă seara de afară
cum orizontul în culori vibrează
lumina de la soare în bezna planetară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu