Rugul trupului

din arc de timp clipe săgeți mă străpung

țintă vie sunt din zori în amurg

până și-n somn repetat mă ajung

pe când ploi de răni șiroaie pe mine se scurg

ridicând vâlvătăi din al trupului rug
tragând brazde de ani la al gândului jug
iar eu uit mi-aminesc privesc și ascult